Platforma ideală

Platforma ideală



Anii treizeci ai secolului trecut pot fi consideraţi pe drept drept o eră de aur ai eleganţei şi fineţii, în ceea ce ţine de designul caroseriilor de automobile. În acea perioadă s-au dezvoltat vertiginos diferite ateliere de caroserii, Figoni et Falaschi fiind una dintre cele mai renumite.
Aşa cum caroseriile pe atunci erau executate preponderent la comandă, ele aveau nevoie de o platformă tehnică – şasiu, motor şi transmisie, care să le asigure o propulsie decentă. Astfel, erau utilizate o mulţime de modele mai simple, pe care erau “îmbrăcate” capodoperele meşterilor carosieri. Una dintre cele mai renumite platforme utilizate în anii 30 este celebrul Talbot Lago T150, apărut în 1934.



Trebuie de menţionat că Antonio Lago a obţinut dreptul asupra brandurilor Darracq şi Talbot în acelaşi an şi, pentru a scoate mărcile noi-venite din impas, a fost nevoit să muncească foarte mult. Totuşi, fiind ajutat de talentatul inginer Walter Becchia, monsieur Lago a reuşit să aducă la Salonul Auto de la Paris din 1934 întreaga gamă de automobile, care consta atât din modele mai vechi, care au primit nume noi, cât şi câteva noutăţi remarcabile. Modelul T150 poseda cel mai mic ampatament în gamă – doar 2950 mm şi avea un propulsor absolut nou – un V6 cu cilindreea de trei litri, care livra 110 cp. Printre soluţile tehnice folosite merită menţionat sistemul de distribuţie cu supape în chiulasă şi cele trei carburatoare Zenith, care asigurau alimentarea unităţii de putere cu amestec de lucru. Maşina era livrată tuturor doritorilor în formă de şasiu complet, pe care atelierele de caroserii putea monta orice, la dorinţa clientului.
Doi ani mai târziu, a apărut modelul T150C, care avea un şasiu şi mai scurt, dar motoare mai mari. Astfel, graţie propulsorului de patru litri volum şi 175 cp, modelele sport ale lui Lago reuşeau multiple victorii în competiţiile sportive din anii 1936 şi 37. Pentru a întări succesul obţinut pe circuite, multe din maşinile de stradă au primit mai întâi motoare deforţate până la 140 cp, iar mai apoi - modele cu raport de compresie ridicat şi puteri de peste 170 cp. În plus, clienţii puteau comanda un set de patru carburatoare, care puteau ridica eficienţa propulsorului până la 200 cp.
În pozele alăturate putem admira o caroserie Figoni & Falaschi, denumită Torpedo Cabriolet, plasată pe şasiul unui Talbot Lago T150CS sub numărul 90019. Stilul adoptat de carosieri se apropie mult de celebrul Delahaye 135 Roadster (prezentat la Paris în 1936) dar păstrează fineţea clasică a atelierului italian. Acest automobil a aparţinut unui nobil portugez până în 1975, după care şi-a început călătoriile prin colecţiile din întreaga lume. Ne pare bine că maşina a avut parte doar de stăpâni de excepţie, odată ce şi astăzi arată la fel de bine ca şi 70 ani îm urmă.