In memoriam Sergio Pininfarina - 1926-2012

In memoriam Sergio Pininfarina - 1926-2012

E o zi tristă pentru lumea designului auto – Sergio Pininfarina, președintele casei de design Pininfarina încă din 1966, a încetat din viață în casa sa din Torino. A fost fiul fondatorului companiei, Batista Farina, iar în momentul decesului îndeplinea funcția de director de onoare în cadrul ei. După ce a absolvit Universitatea Politehnică din Torino în 1950 cu specializare în inginerie mecanică, Sergio și-a început ucenicia în cadrul afacerii de familie. În 1961 ajunsese deja director general iar în 1966, a preluat conducerea după ce tatăl său s-a stins din viață.

În timpul mandatului său, Sergio a supervizat designul unora dintre cele mai legendare mașini sport, inclusiv Ferrari Enzo sau Maserati Quattroporte. Ceea ce explică, probabil, de ce vitrina sa cu trofee e la fel de consistentă ca și CV-ul – a câștigat peste 20 de premii importante în design și a primit patru diplome de onoare pentru contribuția sa în design.

Peugeot 406 Coupe din 1995.

Bun, n-o fi tocmai un Ferrari Enzo, dar Peugeot 406 a primit premiul de Cea mai bună mașină din partea Clubului Rulotiștilor în 1996 și 2001, plus titlul Semperit Irish Car of the Year în 1997. Coupe-ul a fost singurul model care a beneficiat de implicarea Pininfarina, astfel că a fost proiectat și produs de studioul italian. Aveai de ales între un motor de 2 litri pe benzină, un V6 de 2,9 litri sau un HDi de 2,2 litri.

Ferrari GTO din 1984.

Modelul 288 a fost abia al doilea din gama Ferrari cu celebrele litere GTO ștanțate pe spate. Construit special pentru omologare, s-au produs doar 279 de unități și împrumuta elemente de design de la conceptul Pininfarina 308 GTB prezentat la Salonul Auto de la Geneva din 1977.

Alfa Romeo 164 1987.

Abia ce terminase legendara Testarossa când Sergio s-a și pus pe treabă pentru Alfa Romeo 164. A fost primul model Alfa Romeo care s-a folosit de calculator și nu doar de măsurarea ochiometrică, ceea ce a rezultat într-o mașină un pic cam rigidă, însă ușoară și chiar destul de bună.

Ferrari 612 Scaglietti din 2004.

În 2004, Ferrari a lansat 612 Scaglietti, succesorul longevivei nave amiral a mărcii, modelul 456. A fost unul dintre puținele Ferrari capabil să transporte patru oameni normali, întregi. Din punctul de vedere al designului, Pininfarina a intenționat să aducă un omagiu modelului Ferrari 375 MM din 1954.

Bentley Azure din 1995.

Această manifestare pură de ostentaționism cu patru roți a debutat în martie 1995 și avea la bază un Continental R, care fusese lansat în 1991. Pe lângă faptul că era cam indiscret, a mai ajuns și pe locul patru în lista celor mai mari devoratori de combustibil dintre mașinile aflate la vânzare în UK.

Ferrari Enzo din 2002.

Botezat după fondatorul Ferrari, a fost construit pentru a sărbători primul titlu în Formula 1 obținut de Scuderia în noul mileniu. Anunțată inițial la Salonul Auto de la Paris din 2002, producția a fost limitată la 349 de unități, fiecare costând nu mai puțin de 659.330 de dolari. Toate mașinile au fost vândute înainte de începerea producției.

Fiat 124 din 1966.

Cu frâne pe disc și motor cu două axe cu camă, această mașinuță drăguță a fost unul dintre cele mai avansate sedanuri sportive ale vremii. De asemenea, a dat naștere celei mai longevive caroserii din istoria lumii. Asta în mare măsură grație rușilor de la Lada, care și-au construit omniprezentul model 2107 pe silueta Fiatului.

Maserati GranTurismo din 2007.

Parteneriatul dintre Maserati și Pininfarina a dat de filonul de aur atunci când Jason Castriotta a desenat superbul Maserati GranTurismo. Cu o parte frontală agresivă, avea un V8 de 4,2 litri derivat din motorul de pe Quattroporte (proiectat de Ferrari) care să se asorteze cu grila frontală căscată.

Ferrari P4/5 din 2006.

Și-a început viața ca un Ferrari Enzo, însă proprietarul lui, James Glickenhaus (regizor de filme și magnat al bursei), a preferat aspectul mașinilor de curse Ferrari Seria P din anii ’60. Le-a cerut celor de la Pininfarina să o sculpteze astfel încât să semene cu modelele vechi, rezultatul fiind acest Ferrari unicat de 4 milioande de dolari.

Ferrari Testarossa din 1984.

Stă acolo sus alături de scurtele din piele și frezurile cu chică printre simbolurile anilor ’80, doar că Testarossa a îmbătrânit cu mult mai multă demnitate. Partea tehnică e la fel de frumoasă ca și caroseria desenată de Pininfarina – are un motor boxer cu 12 cilindri de 4,9 litri amplasat central, fiecare cilindru având 4 supape (adică 48 în total).

Maserati Quattroporte din 2004.

Pe lângă o prezență elegantă, mașina asta are o distribuție a maselor de 47 față/53 spate, ceea ce înseamnă că e destul de agilă, în ciuda celor patru uși.

Ferrari F40 din 1987.

F40 este una dintre formele iconice din istoria designului auto. Un bot aplecat, un eleron uriaș în spate și un V8 turbo acoperit cu policarbonat în mijloc. Mulțumim, Pininfarina.