Întreceri între aburi. Istoria primei curse auto ilegale, înainte de apariția motoarelor termice

Prima cursă între două vehicule motorizate s-a desfășurat în anul 1867, în orașul britanic Manchester. Curios este că la linia de start nu au fost mașini cu motoare termice, după cum ați putea să vă imaginați. Mai mult, cursa a fost și ilegală. 

Prima cursă, în special ilegală, s-a desfășurat cu mult înainte ca mașinile cu motoare termice să ajungă în lumina reflectoarelor. Se întâmpla în perioada când în "vogă" erau motoarele cu aburi. După cum am mai zis, evenimentul nu a fost unul legal. Totul s-a desfășurat în Manchester. Evenimentul a fost declarat ilegal nu din cauza că în Marea Britanie cursele ar fi fost interzise. 

"Cursele au apărut la 5 minute după ce a fost construită a doua mașină"
Henry Ford

Motivul constă în faptul că potrivit unui decret emis de Parlamentul Britanic în 1865, toate "locomotivele de șosea" (așa erau numite automobilele în acea perioadă) nu puteau rula cu mai mult de 4 mile/oră în afara localității, respectiv 2 mile/oră în orașe. De asemenea, o altă regulă de bază era ca echipajul să fie format din cel puțin trei oameni, unul dintre aceștia fiind obligat să meargă în fața vehiculului cu un steag roșu. Scopul steagului era să anunțe pietonii, bicicliștii și alți oameni din jur că se apropie un pericol. Iar odată ce participanții au întrecut limita de viteză admisibilă și nu erau însoțiți de echipaj special, putem trage concluziile proprii. 

Întrecerea a avut loc pe 26 august 1867, între două vehicule care funcționau pe motoare cu aburi. Unul dintre vehicule a fost construit de către Isaac Watt Boulton, iar cel de-al doilea de către Daniel Adamson. Startul cursei a fost la ora 4:30, pentru a evita pietonii și alți participanți ai traficului. Ulterior, evenimentul a fost descris pe 30 august în publicația The Engineer. 

Ambele "locomotivele de șosea" au pornit din Ashton-under-Lyne și s-au întrecut până pe Old Trafford, Manchester, pe o distanță de 8 mile. Construcția lui Daniel Adamson era mai mare ca dimensiuni și folosea un motor cu doi cilindri, iar mașinăria lui Isaac Watt Boulton era mai mică, mai ușoară și cu multe elemente structurale din lemn, de asemenea aceasta avea la bază un motor cu aburi cu un singur cilindru. 

Înaintea primului sfert de milă, vehiculul echipat cu motorul lui Adamson era în frunte, însă a fost depășit imediat de cel condus de James Watt Boulton, fiul lui Isaac. Într-un final, vehiculul lui Adamson nu a mai ajuns până pe Old Trafford. Potrivit publicației The Engineer, primele patru mile au fost parcurse în doar 16 minute, iar linia de finiș a fost trecută în sub o oră, în contextul în care prin Manchester s-a rulat cu o viteză mai mică. 

Cursa ilegală, a fost de fapt o demonstrație că mașinile celor doi inventatori pot fi utilizate în condiții reale. Isaac a continuat cercetările în domeniul mașinăriilor cu aburi și a mai construit alte câteva prototipuri pentru diverși clienți. Doar că, efortul lui nu a mai fost apreciat odată cu apariția motoarelor cu ardere internă, la finalul secolului 19.