Responsabilul cu tehnologia

Responsabilul cu tehnologia

McLaren MP4-12C ii vine lui Lewis Hamilton ca o manusa. Asa si trebuie: parti importante ale masinii au fost croite in jurul lui. Asta e un pic ingrijorator pentru aceia dintre noi care nu ii impartasesc fizicul exagerat de atletic, insa, in practica, unul dintre punctele forte ale lui 12C este designul interior general. Nu e nici macar cu un milimetru mai mare decat trebuie, e superb executat si usor de folosit. „Initial, volanul era mai gros“, spune Lewis, in timp ce alunecam pe una dintre strazile centrale din Dubai, care merge spre Burj Khalifa, cea mai inalta cladire din lume. „Le-am spus: «De ce nu facem ceva mai asemanator unui volan de F1?» Asa ca l-au subtiat si l-au modelat dupa mainile mele. Ceea ce e destul de misto“.

Fara indoiala. O fi placut sa tii in mana un volan gros, insa mascheaza din mesajele trimise de rotile din fata. Iata un exemplu al dihotomiei forma/functionalitate specifica lui MP4-12C. Lewis retrogradeaza cateva trepte, ceea ce aduce un raget gutural, dar retinut din partea motorului. E dupa-amiaza tarziu si chiar daca soarele desertic se scufunda rapid, temperatura e in continuare mare. „Motorul e foarte important pentru mine, vibratiile pe care le transmite, sunetul, mai ales atunci cand il pornesti, cand accelerezi… sunetul e tot“, spune el. „Altceva? Inainte, padelele schimbau usor, moale, insa eu prefer un clic sonor atunci cand schimb treptele. Padelele nu se roteau cu volanul, si nimic nu e mai rau decat sa fii obligat sa iei mana de pe volan si sa bajbai. Erau si prea mari la inceput. Acum sunt mai bine“. Oricat de ciudat ar fi sa discut despre ergonomie cu campionul F1 din 2008, lucrurile astea conteaza pentru el. „In general, in viata, imi plac lucrurile simplificate“, continua el. O singura telecomanda ar trebui sa se ocupe de tot, ma intelegi? De fapt, cand vine vorba despre asa ceva, eu si Ron gandim la fel. Imi place ca lucrurile sa fie precise, perfecte“.

Felul in care a aratat ultima lui campanie in F1 nu prea se potriveste cu ce imi spune acum, dar despre asta vom vorbi mai tarziu. Sau, de fapt, nu vom vorbi – cel putin nu in mod direct – pentru ca masina de PR a McLaren a decretat ca TopGear sa ramana axat pe 12C. Fara Nicole, fara Massa, fara mea culpa. Lewis inca nu si-a primit 12C-ul sau, o masina rosie ca un mar glazurat, cu roti negre, etriere rosii, insertii de carbon in compartimentul motorului si interior rosu cu negru. O va tine in casa lui din Elvetia, langa Zurich, ne spune, si, in ciuda slujbei pline de adrenalina de peste zi, insista ca ii va face placere sa scoata untul din ea. Cand oprim in fata Burj Khalifa, noua cladire-simbol a tarii, care se intinde ca un deget din sticla si otel spre cer, imi dau seama ca atat Lewis, cat si MP4-12C ar putea fi intelesi un pic gresit. E un gand ciudat, daca iei in calcul calitatea actiunilor lor, insa ai putina rabdare. Lewis, care are doar 26 de ani, tocmai a trecut prin genul ala de an de rahat prin care toti trecem la un moment dat: prabusirea unei relatii, probleme la munca, poate niste turbulente in familie. Dat fiind ca el, precum si toti ceilalti implicati, fisurile din candva impenetrabilul brand Hamilton au fost la vedere. Si, uneori, ce s-a vazut n-a fost frumos.

Greseli? A facut cateva, dar nu atat de multe incat sa le dezbatem aici. Este evident ca isi va reveni si, atunci cand o va face, cadenta sacadata a lui 2011 nu va fi decat o piesa din puzzle. Chiar si Fernando Alonso e de acord: „La urmatoarele teste din iarna, el va fi singurul pilot pe care-l voi analiza atent“. (Se dovedeste ca nu are de ce sa astepte atat; Lewis il tine la distanta si castiga convingator cursa de la Abu Dhabi, dedicand victoria mamei sale. A lui Lewis, nu a lui Fernando...) Cat despre MP4-12C, ei bine, poate ca si aici a existat un exces de presiune. Cu o zi inainte sa conduc o varianta incipienta la Portimao, tocmai in februarie, Ron Dennis – un om care este in mod sigur neinteles, dar care se apropie cel mai mult de un Steve Jobs al lumii auto – a sustinut ca la McLaren au fost intotdeauna „obsedati“ cu masurarea lucrurilor in mod stiintific. „Si putem dovedi stiintific ca masina noastra e cea mai buna masina sport din istorie“. Foarte Ron si deloc gresit. Non-stiintific insa nu parea – la inceput – cea mai incitanta dintre masinile cu motor median. Pentru ca, pusa alaturi de 458 Italia, mizeaza mai mult pe viteza decat pe senzatii tari. Insa McLaren stie cand sa taca din gura, lucru care ii scapa mai extravertitului italian. Spune-i retinere britanica. Asta-i caracterul ei. Dar daca am privit comparatia din unghiul gresit tot acest timp? Redactorul-sef TopGear, Charlie Turner, s-a intors in Anglia cu un MP4-12C de la intalnirea masinilor de performanta pe care am tinut-o in iulie, si nu a incetat sa ne frece la cap cat de grozava e. In lumea reala, un loc pe care il vizitam din cand in cand, McLaren pur si simplu functioneaza.

Ne-am mai gandit si la contextul in care 12C a fost creat. De la un start mai mult sau mai putin static sa ajungi cu o miime de secunda in spatele (poate) celui mai tare Ferrari din toate timpurile e o realizare extraordinara. Asa ca, iata-l: GT-ul anului in versiunea TopGear. Interviul se apropie de sfarsit, asa ca il intreb pe Lewis cum i s-a parut filmul „Senna“. „Oamenii incearca mereu sa se asocieze cu alti oameni despre care cred ca fac ceva important. Fie ca vor sincer sa fie asociati lor sau doar pentru propriul orgoliu. Mie mi-a placut cum se comporta, situatiile dificle prin care a trecut, problemele… unele dintre ele se aseamana cu situatia pe care o traversez eu“. PR-ul McLaren imi arunca o privire rugatoare. „Asta-i viata“, continua Lewis. „Suisurile si coborasurile. Si cum iti revii. Mereu trebuie sa scoti ce e bun din lucrurile rele care ti se intampla. Sper ca unii oameni sa poata beneficia de pe urma experientelor mele, si a felului in care reusesc sau nu sa ma descurc cu ele. Ti se intampla tot felul de lucruri, si trebuie sa inveti din ele. Clar“.

E un pic ciudat sa te asezi in scaunul unei masini care tocmai a fost eliberat de Lewis Hamilton. Poate a lasat o farama de talent pe care s-o pot absorbi prin fese. Faza e ca McLaren MP4-12C e atat de bun, in atat de multe feluri, incat pur si simplu nu trebuie sa fii la nivelul lui Lewis ca sa te simti excelent conducand-o. Suntem asimiliati instant in noaptea plina de neoane a Dubaiului, o autostrada cu multe benzi si putine reguli, care nu se opreste niciodata. In modul standard, 12C vantura rapid treptele de viteza si se asaza confortabil intr-a saptea la o turatie care ar fi sfidat logica in urma cu cativa ani. La destinatie, valetii din fata Burj Khalifa se calca in picioare ca sa-mi ia cheia. Scuze baieti, o vreau pe langa mine, pe noptiera. La 7:30 dimineata, suntem deja in desert. Sincer vorbind, nu e cel mai bun loc unde sa fortezi 12C-ul, insa sunt destule curbe si giratorii – toate parasite – pentru a stabili clar ca masina asta este mai mult decat buna. Vreau sa zic, e criminala. Constructia inchegata si folosirea fibrei de carbon asigura o deplasare precisa, impiedicand orice farama de energie sa fie pierduta in ruliu. Directia este atat de exacta si de bine calibrata, incat aproape ca „intuieste“ intrarea in si iesirea din viraje. Sistemul de viraj prin franare functioneaza ca un diferential si elimina aproape complet subvirarea. Treci totul pe setarile de circuit – sasiul si transmisia – iar derapajele nu intarzie sa apara. Chiar nu ma pot gandi la nicio alta masina care sa aiba un spectrul dinamic atat de complet.

Intram pe un drum care pur si simplu dispare in stralucirea desertului. Cand trecem pe langa o „padure“ care consta in fix sapte copaci mici, pun McLarenul in setarea „active“, care imi da control complet asupra parametrilor masinii. A doua, a treia si pe urma, a patra – acest cel mai rational supercar urla spre orizont la fel de viguros si de viu ca orice alta masina am mai condus. Gresit inteleasa? Cred ca am lamurit problema, nu?