Test-drive cu noul Mitsubishi Outlander

Test-drive cu noul Mitsubishi Outlander

Text: Andrei TABUICA

Foto: Valeriu SCOARŢĂ şi Mitsubishi Media

Pentru noul Outlander au fost pregătite 3 motoare, unul diesel de 2,2 l de origine Peugeot şi 2 pe benzină de 2,0 l şi 2,4 l. Analizând fişa tehnică, am descoperit că propulsorul de 2.4 este cu doar câţiva cai mai puternic decât cel de 2 litri. Totuşi, e cu 5000 de dolari mai scump. Vă întrebaţi de ce? Eu tot. Nu găsesc nicio explicaţie logică. Un alt lucru care mi-a atras atenţia este că automobilele nipone din această clasă au aceleaşi motoare. Poate companiile auto din ţara-soarelui-răsare, pentru a micşora costurile de producţie, şi-au unit eforturile şi au construit un propulsor căruia doar îi schimbă sigla, în funcţie de marca automobilului…? Cert este un lucru – acest motor nu are ce căuta pe această maşină!

Aşa ori altfel, am la test anume o astfel de motorizare pentru că celelalte au fost deja cumpărate.

Imediat ce am pornit la drum, am remarcat izolarea fonică bună care a fost punctul slab al generaţiei precedente. Aici situaţia s-a îmbunătăţit simţitor. În mare măsură această impresie este dictată şi de confortul suspensiei care filtrează bine toate denivelările. De multe ori criticam producătorii SUV-urilor pentru faptul că fac maşini rigide. Până la urmă, este o maşină de familie şi nu e normal ca membrii ei să fie hurducaţi la fiecare hop.

Acum pasagerii din Outlander sunt răsfăţaţi şi cu o poziţie ceva mai înaltă şi dispun de o vizibiliate mai bună. Eu însă, de pe poziţia şoferului, am ceva dificultăţi la acest capitol. Asta din cauza stâlpilor “A” situaţi într-o poziţie prea avansată, dar şi a faptului că în partea din spate habitaclul este un pic aplatizat. Totuşi, suspensia, pentru care noul Outlander merită nota 10, te face să uiţi de neajunsuri.

Un alt lucru care îmi place este consola centrală, cu un design fresh şi materiale mai bune. Totodată e şi amuzantă prin faptul că e orientată către şofer. Nu ştiu ce au avut în cap cei care au desenat-o, poate au vrut să ne sugereze că maşina are şi o latură sport? Dacă e aşa, au greşit, pentru că “sport” în acest automobil nu există. Nici măcar un şurub.

Ah da, este totuşi ceva care ar putea avea vreo legatură - cutia de viteze. Este vorba despre un variator care poate fi controlat cu ajutorul padelelor din spatele volanului. Dacă sincer, nici ele nu au treabă cu performanţele, dar însuşi faptul că poţi schimba treptele manual… e ceva! Şi funcţionează destul de bine. Este lină, dar şi rapidă când îi ceri asta, şi docilă la drum lung. Şi asta este impresia pe care ţi-o transmite întregul şasiu – rafinament la cele mai înalte cote.

Şi dacă tot este un automobil cu tracţiune integrală, destinată familiştilor, iar aceştia deseori merg la pădure sau pescuit, voi încerca noul Outlander în condiţii asemănătoare.

Aşa dar, maşina dispune de tracţiune integrală doar că acum, regimul 2WD nu mai este disponibil, cel puţin pe această manetă el fiind înlocuit cu inscripţia 4WD ECO. Asta înseamnă că maşina este cu tracţiune pe puntea faţă iar cea din spate se activează când roţile îşi pierd aderenţa. Există un regim cu tracţiune integrală permanentă, care distribuie variabil cuplul între punţi, şi un regim 4WD LOCK cu o distribuţie egală între punţi.

În off-road adevărat, primele două regimuri sunt doar de fudulie pentru că sistemele electronice, potolesc orice încercare de a cuceri “Tibetul”. În caz contrar, te-ai alege cu fum de sub cutia de viteze şi roţi. Regimul LOCK asigură o distribuţie ceva mai eficientă a cuplului, dar nici aşa, Outlander nu poate fi considerat un offroader adevărat. Totuşi, cu sarcinile puse în faţa lui, automobilul se descurcă de minune. Să nu uităm că este totuşi un crossover de familie şi nu Land Rover Defender cu cadru.

Cât pe ce să uit de interior. Accesul în el se face prin portiere de mari dimensiuni, lucru pe care îl apreciez. Şi habitaclul este generos, iar parbrizul situat în marginea unei planşe de bord imense şi plafonul foarte înalt creează impresia unui mic univers. Pasagerii din spate dispun de un spaţiu comparabil cu cel al pasagerilor din faţă, chiar şi la nivelul picioarelor.

Portbagajul este şi el mare. Iar dacă rabatezi bancheta din spate, obţii un întreg spaţiu de distracţie pentru familie... Mda. Sau un spaţiu de încărcare perfect plat, ce dispune, pentru o mai bună accesibilitate, de o parte inferioară a hayonului rabatabilă în jos. Ce să vă spun, este o maşină perfectă pentru famile.

Mai pui şi exteriorul fresh şi drăguţ cu un look aerodinamic şi nota de agresivitate pe care o degajă blocurile optice şi muchiile drepte cu care se închid majoritatea contururilor rotunjite.

Concluzie:

Chiar dacă stă pe aceeaşi platformă folosită şi de generaţia precedentă, aşa numita Global Sharing, aceasta a fost revizuită rezultând un Outlander total diferit faţă de generaţia precedentă. Maşina a scăpat de suspensia rigidă, calitatea proastă a materialelor şi zgomotul mare la interior. Ce-i drept, a devenit mai scumpă. Totuşi versiunea cu motor de 2,0 l şi tractiune integală costă sub 20 000 euro iar asta ar putea fi un argument serios pentru viitoarea alegere. Nu şi versiunea testată de mine, în dotare maximă cu motor de 2,4 l preţul căreia ajunge la 30 000 euro.